Litera J

#prospect #medicament

Janumet, comprimate filmate

Prospect Janumet, comprimate filmate

Ce este Janumet si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Pentru pacientii adulti cu diabet zaharat de tip 2:
Janumet este indicat ca adjuvant la dieta si exercitiu fizic pentru imbunatatirea controlului glicemic, la
pacienti controlati inadecvat cu doza maxima tolerata de metformin in monoterapie sau la cei care au
fost deja tratati cu asocierea dintre sitagliptin si metformin.

Janumet este indicat in asociere cu o sulfoniluree (adica, terapie tripla) ca adjuvant la dieta si
exercitiu fizic, la pacienti controlati inadecvat cu doza maxima tolerata de metformin si o sulfoniluree.
Janumet este indicat sub forma de terapie tripla, in asociere cu un agonist al receptorilor gama activati
de proliferatorul peroxizomilor (PPARgamma) (adica, o tiazolidindiona) ca adjuvant la dieta si exercitiu
fizic, la pacienti controlati inadecvat cu doza maxima tolerata de metformin si un agonist PPARgamma.

Janumet este indicat, de asemenea, sub forma de terapie adaugata tratamentului cu insulina (adica,
terapie tripla), ca adjuvant la dieta si exercitiu fizic, pentru imbunatatirea controlului glicemic la
pacienti la care doza stabila de insulina si metformin in monoterapie nu realizeaza un control glicemic
adecvat.

Mod de administrare

Doze
Doza tratamentului antihiperglicemic cu Janumet trebuie individualizata in functie de regimul actual
al pacientului, eficacitate si tolerabilitate, fara a se depasi doza zilnica maxima recomandata de
100 mg sitagliptin.

Adulti cu functie renala normala (RFG ≥ 90 ml/min)
Pentru pacienti controlati inadecvat cu doza maxima tolerata de metformin in monoterapie
Pentru pacienti care nu sunt controlati adecvat cu metformin in monoterapie, doza initiala uzuala
trebuie sa asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de doua ori pe zi (doza zilnica totala de
100 mg) la care se adauga doza de metformin administrata deja.

Pentru pacienti la care se inlocuieste administrarea in asociere de sitagliptin si metformin
Pentru pacienti la care se inlocuieste administrarea in asociere de sitagliptin si metformin,
administrarea Janumet trebuie initiata la dozele de sitagliptin si metformin administrate deja.

Pentru pacienti controlati inadecvat cu terapia dubla cu doza maxima tolerata de metformin si o
sulfoniluree
Doza trebuie sa asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de doua ori pe zi (doza zilnica totala
de 100 mg) si o doza de metformin similara dozei administrate deja. In cazul in care Janumet este
administrat in asociere cu o sulfoniluree, trebuie avuta in vedere utilizarea unei doze mai mici de
sulfoniluree, pentru a diminua riscul hipoglicemiei.

Pentru pacienti controlati inadecvat cu terapia dubla cu doza maxima tolerata de metformin si un
agonist PPARgamma
Doza trebuie sa asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de doua ori pe zi (doza zilnica totala
de 100 mg) si o doza de metformin similara dozei administrate deja.

Pentru pacienti controlati inadecvat cu terapia dubla cu insulina si doza maxima tolerata de metformin
Doza trebuie sa asigure sitagliptin administrat sub forma a 50 mg de doua ori pe zi (doza zilnica totala
de 100 mg) si o doza de metformin similara dozei administrate deja. In cazul in care Janumet este
administrat in asociere cu insulina, trebuie avuta in vedere utilizarea unei doze mai mici de insulina,
pentru a diminua riscul hipoglicemiei.

Pentru diferitele doze de metformin, Janumet este disponibil in concentratii ale sitagliptinului de
50 mg si clorhidrat de metformin 850 mg sau clorhidrat de metformin 1000 mg.
Toti pacientii trebuie sa-si continue dieta recomandata cu o distributie adecvata a ingestiei de
carbohidrati pe parcursul zilei.

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta renala
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara (rata de filtrare glomerulara
[RFG] ≥ 60 ml/min). RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului cu medicamente care
contin metformin si cel putin anual dupa aceea. La pacientii cu risc crescut de evolutie ulterioara a
insuficientei renale si la varstnici, functia renala trebuie evaluata mai frecvent, de exemplu o data la
3-6 luni.

Este de preferat ca doza zilnica maxima de metformin sa fie impartita in 2-3 prize pe zi. inainte de a
lua in considerare initierea tratamentului cu metformin la pacientii cu RFG < 60 ml/min, trebuie
evaluati factorii care pot creste riscul de acidoza lactica.
Daca nu este disponibila o concentratie adecvata de Janumet, in locul combinatiei in doza fixa trebuie
utilizate monocomponentele individuale.

RFG ml/min: 60-89; Metformin: Doza zilnica maxima este de 3000 mg Poate fi avuta in vedere reducerea dozei in asociere cu diminuarea functiei renale; Sitagliptin: Doza zilnica maxima este de 100 mg.

RFG ml/min: 50-59; Metformin: Doza zilnica maxima este de 2000 mg. Doza initiala este de cel mult jumatate din doza maxima. Sitagliptin: Doza zilnica maxima este de 50 mg

RFG ml/min: 45-49; Metformin: Doza zilnica maxima este de 2000 mg. Doza initiala este de cel mult jumatate din doza maxima.; Sitagliptin: Doza zilnica maxima este de 50 mg

RFG ml/min: 30-44; Metformin: Doza zilnica maxima este de 1000 mg. Doza initiala este de cel mult jumatate din doza maxima; Sitagliptin: Doza zilnica maxima este de 50 mg.

RFG ml/min: < 30; Metformin: Metformin este contraindicat; Sitagliptin: Doza zilnica maxima este de 25 mg.

Insuficienta hepatica
Janumet nu trebuie utilizat la pacienti cu insuficienta hepatica.

Varstnici
Deoarece metforminul si sitagliptinul sunt excretati prin rinichi, Janumet trebuie utilizat cu precautie
la varstnici. Este necesara monitorizarea functiei renale pentru a ajuta la prevenirea acidozei lactice
asociate cu metformin, in special la varstnici.

Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea Janumet la nou-nascuti, copii si adolescenti cu varsta pana la 18 ani nu au
fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare
Janumet trebuie administrat de doua ori pe zi in timpul meselor pentru a reduce reactiile adverse
gastro-intestinale asociate metforminului.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

Janumet este contraindicat la pacienti cu:
- hipersensibilitate la substantele active sau la oricare dintre excipienti;
- orice tip de acidoza metabolica acuta (cum sunt acidoza lactica, cetoacidoza diabetica);
- precoma diabetica;
- insuficienta renala severa (RFG < 30 ml/min);
- conditii acute cu potential de alterare a functiei renale, cum sunt:
- deshidratare,
- infectie severa,
- soc,
- administrare intravasculara de substante de contrast iodate;
- boala acuta sau cronica, care ar putea determina hipoxie tisulara, cum este:
- insuficienta cardiaca sau respiratorie,
- infarct miocardic recent,
- soc;
- insuficienta hepatica;
- intoxicatie alcoolica acuta, alcoolism;
- alaptare.

Precautii

Generale
Janumet nu trebuie utilizat la pacienti cu diabet zaharat de tip 1 si nu trebuie utilizat pentru
tratamentul cetoacidozei diabetice.

Pancreatita acuta
Utilizarea inhibitorilor DPP-4 a fost asociata cu riscul de a dezvolta pancreatita acuta. Pacientii
trebuie informati despre simptomul caracteristic al pancreatitei acute: durere abdominala severa,
persistenta. Remisiunea pancreatitei a fost observata dupa intreruperea administrarii de sitagliptin (cu
sau fara tratament de sustinere), dar foarte rar au fost raportate cazuri de pancreatita hemoragica sau
necrotica si/sau deces. Daca se suspecteaza pancreatita, Janumet si alte medicamente potential
suspecte trebuie intrerupte; daca pancreatita acuta este confirmata, tratamentul cu Janumet nu trebuie
reluat. Se recomanda prudenta la pacientii cu antecedente de pancreatita.

Acidoza lactica
Acidoza lactica, o complicatie metabolica rara, dar grava, survine cel mai adesea in caz de deteriorare
acuta a functiei renale sau de boala cardiorespiratorie sau de sepsis. Acumularea de metformin survine
la deteriorarea acuta a functiei renale si creste riscul de acidoza lactica.
In caz de deshidratare (varsaturi severe, diaree, febra sau aport redus de lichide), administrarea
metforminului trebuie intrerupta temporar si se recomanda contactarea unui profesionist din domeniul
sanatatii.

Administrarea medicamentelor care pot afecta in mod acut functia renala (cum sunt
antihipertensivele, diureticele si AINS) trebuie initiata cu prudenta la pacientii tratati cu metformin.
Alti factori de risc pentru acidoza lactica sunt consumul excesiv de alcool etilic, insuficienta hepatica,
diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit si orice afectiuni asociate
cu hipoxie, precum si utilizarea concomitenta de medicamente care pot cauza acidoza lactica.

Pacientii si/sau ingrijitorii acestora trebuie informati in privinta riscului de acidoza lactica. Acidoza
lactica se caracterizeaza prin dispnee acidotica, dureri abdominale, crampe musculare, astenie si
hipotermie, urmate de coma. In cazul aparitiei simptomelor suspectate, pacientul trebuie sa opreasca
administrarea metforminului si sa solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigatiilor
diagnostice de laborator indica o scadere a pH-ului sanguin (< 7,35), crestere a concentratiilor
plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) si o crestere a deficitului anionic si a raportului lactat/piruvat.

Functia renala
RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului si periodic dupa aceea. Janumet
este contraindicat la pacientii cu RFG < 30 ml/min si administrarea acestuia trebuie intrerupta
temporar in prezenta afectiunilor cu potentialul de a altera functia renala.

Hipoglicemie
Pacientii carora li se administreaza Janumet in asociere cu o sulfoniluree sau cu insulina pot prezenta
risc de hipoglicemie. De aceea, poate fi necesara o scadere a dozei de sulfoniluree sau de insulina.

Reactii de hipersensibilitate
Dupa punerea pe piata, la pacientii tratati cu sitagliptin au fost raportate reactii de hipersensibilitate
grave. Aceste reactii includ anafilaxie, angioedem si afectiuni cutanate exfoliative, inclusiv sindromul
Stevens-Johnson. Debutul acestor reactii a avut loc in primele 3 luni dupa initierea tratamentului cu
sitagliptin, unele raportari inregistrandu-se dupa prima doza. in cazul in care este suspectata o reactie
de hipersensibilitate, tratamentul cu Janumet trebuie intrerupt, trebuie analizate alte cauze posibile ale
evenimentului si trebuie instituit un tratament alternativ pentru diabetul zaharat.

Pemfigoid bulos
Dupa punerea pe piata, la pacientii carora li s-au administrat inhibitori DPP-4 inclusiv sitagliptin, au
existat raportari privind aparitia pemfigoidului bulos. In cazul in care este suspectata aparitia
pemfigoidului bulos, administrarea Janumet trebuie intrerupta.

Interventie chirurgicala
Janumet trebuie intrerupt la momentul interventiei chirurgicale, sub anestezie generala, spinala sau
epidurala. Tratamentul poate fi reluat dupa cel putin 48 ore de la interventia chirurgicala sau la
reluarea nutritiei pe cale orala si cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat
ca este stabila.

Administrarea unei substante de contrast iodate
Administrarea intravasculara a unor substante de contrast iodate poate duce la nefropatie indusa de
substanta de contrast, ceea ce determina acumularea de metformin si cresterea riscului de acidoza
lactica. Janumet trebuie intrerupt inainte de procedura imagistica sau la momentul acesteia si nu
trebuie reluat decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost
reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila.

Modificarea statusului clinic la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 controlat in prealabil
Un pacient cu diabet zaharat de tip 2 bine controlat in prealabil cu Janumet, care prezinta valori
anormale ale testelor de laborator sau boala clinica (in special boala definita neclar si putin) trebuie
evaluat imediat pentru evidentierea cetoacidozei sau acidozei lactice. Evaluarea trebuie sa includa
valorile electrolitilor serici si cetonelor, glicemia si, daca este indicat, valorile pH-ului sanguin,
lactatului, piruvatului si metforminului. Daca apare acidoza de orice forma, tratamentul trebuie oprit
imediat si trebuie initiate alte masuri de corectie adecvate.

Interactiuni medicamentoase

Administrarea asociata a unor doze multiple de sitagliptin (50 mg de doua ori pe zi) si metformin
(1000 mg de doua ori pe zi) nu a modificat in mod semnificativ parametrii farmacocinetici ai
sitagliptinului sau metforminului, la pacientii cu diabet zaharat de tip 2.

Nu s-au efectuat studii privind interactiunea medicamentoasa de ordin farmacocinetic cu Janumet; cu
toate acestea, astfel de studii au fost efectuate utilizand substantele active individuale, sitagliptinul si
metforminul.
Utilizarea concomitenta nu este recomandata

Alcool
Intoxicatia cu alcool etilic este asociata cu un risc crescut de acidoza lactica, mai ales in caz de repaus
alimentar, malnutritie sau insuficienta hepatica.

Substante de contrast iodate
Janumet trebuie intrerupt inainte de procedura imagistica sau la momentul acesteia si nu trebuie reluat
decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi
constatat ca este stabila.

Asocieri care necesita precautii pentru utilizare
Unele medicamente pot avea efecte adverse asupra functiei renale, ceea ce poate creste riscul de
acidoza lactica, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza (COX) II, inhibitori ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II si diuretice, in special diuretice de ansa. La initierea administrarii sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformin, este necesara monitorizarea atenta a functiei renale.

Medicamentele cationice care sunt eliminate prin secretie tubulara renala (de exemplu, cimetidina)
pot interactiona cu metforminul, concurand pentru sistemele comune de transport tubular renal. Un
studiu clinic efectuat la sapte voluntari sanatosi a demonstrat ca cimetidina, administrata in doza de
400 mg de doua ori pe zi, a crescut expunerea sistemica la metformin (ASC) cu 50 % si Cmax cu 81 %.
Prin urmare, trebuie luate in considerare monitorizarea atenta a controlului glicemic, ajustarea dozei
in limitele dozelor recomandate si modificarea tratamentului antidiabetic in cazul administrarii
concomitente de medicamente cationice care se elimina prin secretie tubulara renala.

Glucocorticoizii (administrati pe cale sistemica si locala), beta2 agonistii si diureticele prezinta
activitate hiperglicemica intrinseca. Pacientul trebuie informat in acest sens, iar glicemia trebuie
monitorizata mai frecvent, in special la inceputul tratamentului cu astfel de medicamente. Daca este
necesar, doza de medicament antihiperglicemic trebuie ajustata pe parcursul tratamentului cu celalalt
medicament si la intreruperea acestuia.

Inhibitorii ECA pot reduce valorile glicemiei. Daca este necesar, doza de medicament
antihiperglicemic trebuie ajustata pe parcursul tratamentului cu celalalt medicament si la intreruperea
acestuia.

Efectele altor medicamente asupra sitagliptinului
Datele in vitro si cele clinice descrise mai jos sugereaza ca riscul pentru interactiuni semnificative din
punct de vedere clinic, ca urmare a administrarii asociate a altor medicamente, este mic.

Studiile in vitro au aratat ca principala enzima responsabila pentru metabolizarea limitata a
sitagliptinului este CYP3A4, cu contributia CYP2C8. La pacientii cu functie renala normala, metabolizarea, inclusiv prin CYP3A4, joaca doar un rol mic in clearance-ul sitagliptinului. In insuficienta renala severa sau insuficienta renala in stadiu terminal (IRST) metabolizarea poate juca un rol mai important in eliminarea sitagliptinului. Din acest motiv, este posibil ca inhibitorii puternici ai CYP3A4 (adica, ketoconazol, itraconazol, ritonavir, claritromicina) sa influenteze negativ farmacocinetica sitagliptinului la pacientii cu insuficienta renala severa sau IRST. Efectele inhibitorilor puternici ai CYP3A4 in insuficienta renala nu au fost evaluate in studii clinice.

Studiile in vitro privind transportul au aratat ca sitagliptinul este un substrat al glicoproteinei p si al
transportorului 3 al anionului organic (OAT3). Transportul de sitagliptin mediat de OAT3 a fost
inhibat in vitro de catre probenecid, desi riscul interactiunilor clinic semnificative este considerat a fi
mic. Administrarea concomitenta de inhibitori OAT3 nu a fost evaluata in vivo.

Ciclosporina: A fost efectuat un studiu clinic pentru evaluarea efectului ciclosporinei, un inhibitor
puternic al glicoproteinei p, asupra farmacocineticii sitagliptinului. Administrarea unei doze orale
unice de 100 mg sitagliptin concomitent cu o doza orala unica de 600 mg ciclosporina a crescut ASC
si Cmax ale sitagliptinului cu aproximativ 29 %, respectiv cu aproximativ 68 %. Aceste modificari ale
farmacocineticii sitagliptinului nu au fost considerate semnificative clinic. Clearance-ul renal al
sitagliptinului nu s-a modificat in mod semnificativ. Prin urmare, nu sunt de asteptat interactiuni
semnificative cu alti inhibitori ai glicoproteinei p.

Efectele sitagliptinului asupra altor medicamente
Digoxina: Sitagliptinul a avut un efect mic asupra concentratiilor plasmatice de digoxina. Dupa
administrarea zilnica a 0,25 mg digoxina concomitent cu 100 mg sitagliptin, timp de 10 zile, ASC
plasmatic al digoxinei a crescut in medie cu 11 %, iar Cmax plasmatica a crescut in medie cu 18 %. Nu
se recomanda ajustarea dozei de digoxina. Cu toate acestea, pacientii cu risc de toxicitate digoxinica
trebuie monitorizati atunci cand sitagliptinul si digoxina sunt administrate concomitent.

Datele sugereaza ca in vitro, sitagliptinul nu inhiba, nici nu induce izoenzimele CYP450. in studii
clinice, sitagliptinul nu a influentat semnificativ farmacocinetica metforminului, gliburidei,
simvastatinei, rosiglitazonei, warfarinei sau a contraceptivelor orale, furnizand dovezi in vivo ale unei
capacitati reduse de interactiune cu substraturi ale CYP3A4, CYP2C8, CYP2C9 si transportorului
cationic organic (TCO). Sitagliptinul poate fi un inhibitor usor al glicoproteinei p in vivo.

Sarcina si alaptarea

Sarcina
Nu exista date adecvate privind utilizarea sitagliptinului la femeile gravide. Studiile la animale au
evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere la doze mari de sitagliptin.

Un numar limitat de date sugereaza ca utilizarea metforminului la femei gravide nu se asociaza cu un
risc crescut de malformatii congenitale. Studiile cu metformin efectuate la animale nu indica efecte
daunatoare asupra sarcinii, dezvoltarii embrionare sau fetale, nasterii sau dezvoltarii postnatale.

Janumet nu trebuie utilizat in timpul sarcinii. Daca o pacienta doreste sa ramana gravida sau in cazul
aparitiei unei sarcini, tratamentul trebuie intrerupt si pacientul trecut pe tratamentul cu insulina cat
mai repede posibil.

Alaptarea
Nu au fost efectuate studii utilizand asocierea substantelor active din acest medicament la animale
care alapteaza. In studii efectuate cu substantele active individuale, atat sitagliptinul cat si
metforminul sunt excretate in laptele sobolanilor care alapteaza. Metforminul este excretat in cantitati
mici in laptele uman. Nu se cunoaste daca sitagliptinul este excretat in laptele uman. Prin urmare,
Janumet nu trebuie utilizat la femei care alapteaza.

Fertilitatea
Datele la animale nu sugereaza un efect al tratamentului cu sitagliptin asupra fertilitatii masculine si
feminine. Nu exista date disponibile la om.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Janumet nu are nicio influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule si
de a folosi utilaje. Cu toate acestea, atunci cand conduceti vehicule sau folositi utilaje, trebuie avut in
vedere faptul ca la administrarea sitagliptinului au fost raportate ameteala si somnolenta.
in plus, la utilizarea Janumet in asociere cu o sulfoniluree sau cu insulina, pacientii trebuie atentionati
asupra riscului de hipoglicemie.

Reactii adverse posibile

Rezumatul profilului de siguranta
Nu s-au efectuat studii clinice terapeutice cu Janumet comprimate, cu toate acestea a fost demonstrata bioechivalenta Janumet cu sitagliptinul si metforminul administrate concomitent. Au fost raportate reactii adverse grave, incluzand pancreatita si reactii de hipersensibilitate. Hipoglicemia a fost raportata la administrarea in asociere cu sulfoniluree (13,8%) si insulina (10,9%).

Sitagliptin si metformin
Lista reactiilor adverse sub forma de tabel
Reactiile adverse sunt prezentate mai jos (Tabelul 1) utilizand terminologia MedDRA pe clase de
aparate, sisteme si organe si in functie de frecventa absoluta. Frecventele sunt definite astfel: foarte
frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100); rare
(≥ 1/10000 si < 1/1000); foarte rare (< 1/10000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata
din datele disponibile).

Tabel 1: Frecventa reactiilor adverse observata in cadrul studiilor clinice controlate cu placebo
si in experienta dupa punerea pe piata pentru sitagliptin si metformin in monoterapie

Tulburari ale sistemului imunitar
Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate, incluzand raspunsuri anafilactice*.

Tulburari metabolice si de nutritie
Frecvente: hipoglicemie.

Tulburari ale sistemului nervos
Mai putin frecvente: somnolenta.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Cu frecventa necunoscuta: boala pulmonara interstitiala*.

Tulburari gastro-intestinale
Mai putin frecvente: diaree, constipatie, durere la nivelul abdomenului superior
Frecvente: greata, flatulenta, varsaturi

Cu frecventa necunoscuta: pancreatita acuta*, pancreatita hemoragica si necrotica letala si non-letala*.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: prurit*.
Cu frecventa necunoscuta: angioedem*, eruptie cutanata tranzitorie*,urticarie*, vasculita cutanata*, afectiuni cutanate exfoliative, inclusiv sindromul Stevens-Johnson*, pemfigoid bulos*.

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Cu frecventa necunoscuta: artralgie*, mialgie*, durere la nivelul extremitatilor*, dorsalgie*, artropatie*.

Tulburari renale si ale cailor urinare
Cu frecventa necunoscuta: insuficienta renala*, insuficienta renala acuta*.

*Reactiile adverse au fost observate prin supravegherea dupa punerea pe piata.

Descrierea reactiilor adverse selectate
Unele reactii adverse au fost observate mai frecvent in studiile privind utilizarea in asociere a
sitagliptin si metformin cu alte medicamente antidiabetice decat in studiile privind utilizarea de
sitagliptin si metformin in monoterapie. Acestea au inclus hipoglicemie (frecventa de aparitie: foarte
frecvente la asocierea cu sulfoniluree sau insulina), constipatie (frecvente la asocierea cu
sulfoniluree), edem periferic (frecvente la asocierea cu pioglitazona) si cefalee si xerostomie (mai
putin frecvente la asocierea cu insulina).

Sitagliptin
In studiile de monoterapie cu sitagliptin 100 mg administrat o data pe zi, comparativ cu placebo,
reactiile adverse raportate au fost cefalee, hipoglicemie, constipatie si ameteli.
La acesti pacienti, evenimentele adverse raportate indiferent de relatia de cauzalitate cu
medicamentul, care au aparut in proportie de cel putin 5 %, au inclus infectii ale tractului respirator
superior si nazofaringite. In plus, osteoartrita si durerea la nivelul extremitatilor au fost raportate mai
putin frecvent (> 0,5 % mai mult printre utilizatorii de sitagliptin fata de cei din grupul de control).

Metformin
Au fost raportate foarte frecvent simptome gastro-intestinale atat in studiile clinice cat si in utilizarea
dupa punerea pe piata a metformin. Simptome gastro-intestinale cum sunt greata, varsaturile, diareea,
durerea la nivelul abdomenului si pierderea apetitului alimentar apar mai frecvent la inceperea
tratamentului si dispar spontan in cele mai multe cazuri. Reactiile adverse suplimentare asociate cu
metformin includ gust metalic (frecvente); acidoza lactica, tulburari ale functiei hepatice, hepatita,
urticarie, eritem si prurit (foarte rare). Tratamentul pe termen lung cu metformin a fost asociat cu
diminuarea absorbtiei vitaminei B12 care poate determina foarte rar un deficit de vitamina B12
semnificativ clinic (de exemplu, anemie megaloblastica). Categoriile de frecventa se bazeaza pe
informatii din Rezumatul Caracteristicilor Produsului disponibil in Uniunea Europeana (UE) pentru
metformin.

Studiul TECOS privind siguranta cardiovasculara
Studiul care evalueaza efectele cardiovasculare in urma administrarii sitagliptin (TECOS) a inclus
7332 pacienti carora li s-a administrat sitagliptin, 100 mg zilnic (sau 50 mg zilnic daca valoarea la
momentul initial a RFCe a fost ≥30 si <50 ml/min/1,73 m2), si 7339 pacienti tratati cu placebo din
populatia in intentie de tratament. Ambele tratamente au fost adaugate la schema terapeutica obisnuita
care urmareste standardele regionale pentru valorile HbA1c si factorii de risc CV. Incidenta globala a
evenimentelor adverse grave la pacientii carora li s-a administrat sitagliptin a fost similara cu cea in
cazul pacientilor care au utilizat placebo.

In populatia in intentie de tratament, printre pacientii care utilizau insulina si/sau o sulfoniluree la
momentul initial, incidenta hipoglicemiei severe a fost de 2,7% la pacientii carora li s-a administrat
sitagliptin si 2,5% la pacientii carora li s-a administrat placebo; printre pacientii care nu au utilizat
insulina si/sau o sulfoniluree la momentul initial, incidenta hipoglicemiei severe a fost de 1% la
pacientii tratati cu sitagliptin si 0,7% la pacientii tratati cu placebo. Incidenta evenimentelor
confirmate de aparitie a pancreatitei a fost de 0,3% la pacientii carora li s-a administrat sitagliptin si
0,2% la pacientii carora li s-a administrat placebo.

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru
permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Supradozaj

In studii clinice controlate, cu subiecti sanatosi, au fost administrate doze unice de pana la 800 mg
sitagliptin. Intr-unul dintre studii au fost observate, la o doza de 800 mg sitagliptin, cresteri minime
ale QTc, care nu au fost considerate relevante clinic. In studiile clinice nu exista experienta cu doze
mai mari de 800 mg. In studii clinice de Faza 1 cu doze multiple, la administrarea sitagliptinului in
doze de pana la 600 mg pe zi pentru perioade de pana la 10 zile si 400 mg pe zi pentru perioade de
pana la 28 zile nu au fost observate reactii adverse clinice avand legatura cu doza.

Un supradozaj mare cu metformin (sau riscurile coexistente de acidoza lactica) poate determina
acidoza lactica, care reprezinta o urgenta medicala si trebuie tratata in spital. Metoda cea mai eficienta
de eliminare a lactatului si a metforminului este hemodializa.

In studii clinice, intr-o sedinta de 3-pana la 4 ore de hemodializa a fost indepartata aproximativ
13,5 % din doza. Daca este cazul, trebuie avuta in vedere hemodializa prelungita. Nu se cunoaste daca
sitagliptinul este dializabil prin dializa peritoneala.

In cazul supradozajului, este rezonabila aplicarea masurilor obisnuite de sustinere, de exemplu
indepartarea substantei neabsorbite din tractul gastro-intestinal, monitorizare clinica (inclusiv
efectuarea unei electrocardiograme) si, daca este necesar, instituirea tratamentului de sustinere a
functiilor vitale.

Fiecare comprimat contine fosfat de sitagliptin monohidrat echivalent cu sitagliptin 50 mg si
clorhidrat de metformin 850 mg.

Ambalaj

Comprimat filmat (comprimat).
Comprimat filmat de culoare roz, in forma de capsula, marcat cu „515” pe una dintre fete.

loading...
  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, dr Vlad Platon, medic specialist in endodontie: Cum poti avea un zambet nou in 24 de ore

Expertul Acasa.ro, dr Vlad Platon, medic specialist in endodontie

Pune o intrebare

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste aici.