Odata cu trecerea anilor, este normal ca auzul sa scada in intensitate. Uneori, folositi drept scuza pentru a scapa de anumite lucruri care nu va convin si pe care vreti sa nu le auziti. Din pacate insa, in momentul in care problema se agraveaza nu mai este timp de glumit!
Forma de surditate cea mai frecventa este presbiacuzia, cauzata de imbatranirea urechilor. Din pacate, este imposibil de vindecat . Dar exista in ziua de azi aparate eficiente care permit recuperarea auzului, aproape de normalitate. Pentru a pastra o viata sociala intacta, este important sa detectati din timp problema.
Inainte de controlul ORL, medicul va pune un set de intrebari pentru a determina care este gradul handicapului de care suferiti. Cum auziti in locuri cu zgomot puternic? Aveti probleme in a auzi soneria telefonului? Va puneti adesea interlocutorii sa repete? Dupa care va efectua o otoscopie, mai precis va inspecta interiorul urechilor, pentru a observa care este starea de sanatate a timpanului si a canalului auditiv extern.
Proba cu audiometru
Veti fi instalat/a intr-o cabina nesonorizata si medicul specialist va va pune sa ascultati diferite sunete, la diferite volume. Bilantul acestei analize va fi facut sub forma unui grafic care sa ii permita sa determine gravitatea dar si natura handicapului auditif. Sedinta dureaza in jur de 30 de minute si cuprinde doua aspecte: proba vocala si proba tonala.
Proba vocala: cu ajutorul listelor de cuvinte „fonetic echilibrate” se masoara gradul de surzenie si modul in care auziti la diferite niveluri de intenstitate.
Proba tonala: cu ajutorul sunetelor cu frecventa mai mult sau mai putin ridicata (deci mai mult sau mai putin ascutita), se determina care sunt frecventele pe care le percepeti si care sunt cele la care intampinati probleme. Aceasta este o proba care permite constituirea unui grafic ce poarta denumirea de audiograma.
O ureche sanatoasa percepe sunetele intre 0 si 120 de decibeli , unitate care defineste forta unui sunte. In functie de pierderea auditiva nu intelegeti decat o parte din aceste sunete (intre 40 si 120 de decibeli, de exemplu). Gratie otoscopiei si audiometrului, medicul va putea sa propuna o proteza adaptata fiecarui caz in parte, bineinteles daca este cazul.
