Septicemia: cand infectia se imprastie in tot organismul

In conditii normale, sistemul imunitar este capabil sa lupte impotriva agentilor patogeni veniti din exterior. In conditiile in care organismul nu mai face fata, apar infectiile. Septicemia, denumita si intoxicatia sangelui, semnifica o infectie grava caracterizata de prezenta germenilor patogeni in sange, care se propaga si se multiplica progresiv in tot organismul.

Daca septicemia este diagnosticata din timp si tratata corespunzator, sansele de vindecare sunt mari. In absenta medicatiei sau in cazul unui tratament administrat prea tarziu, septicemia poate conduce rapid la disfunctia numeroaselor organe si in final la decesul bolnavului.  

In majoritatea cazurilor, agentii patogeni sunt virusii, bacteriile si ciupercile. In timp ce organismul nu mai este capabil sa lupte impotriva unei infectii pe plan local, agentii patogeni pot invada intregul corp, inclusiv circulatia sanguina.  

Calea de intrare a infectiei este variabila. Septicemia poate sa se dezvolte plecand de la o infectie respiratorie (de exemplu o pneumonie), o infectie digestiva (peritonita), de la o infectie urinara sau genitala. Aceasta boala grava poate de asemenea, sa aiba la origine o afectiune cutanata, cum ar fi o rana neingrijita, un furuncul

sau panaritiu.

In general, orice infectie poate degenera in septicemie . Insa, cauzele cele mai frecvente ale septicemiei sunt:

• Pneumonia;

• Infectii ale cailor urinare si ale organelor genitale;

• Infectii ale organelor abdominale;

• Infectii ale plagilor si ale tesuturilor moi;

• Infectii provocate de cateter;

• Infectii ale sistemului nervos central;

• Inflamarea valvelor cardiace;

• Infectii in sfera ORL.

Mai exista o serie de factori de risc care pot duce la declansarea septicemiei:

• Slabiciunea sistemului imunitar in caz de leucemie, infectie cu HIV, chimioterapie, in special la persoanele slabite sau la varstnici;

• Plagi pe o suprafata mare de corp, cum sunt arsurile;

• Interventii chirurgicale.

Evolutia acestei infectii este extrem de silentioasa. Germenul este prezent in corp dar nu manifesta niciun simptom vizibil. Intr-un final, sistemul imunitar recunoaste intrusul si reactioneaza eliberand diferite substante in sange. Reactia inflamatorie se va manifesta, in functie de germen, fie prin febra, fie dimpotriva prin scaderea temperaturii corpului.

Din cauza simptomelor destul de greu de observat, diagnosticul este adesea intarziat. Insa, cele mai frecvente semne sunt:

• Durere, inrosire, inflamare in zona unde exista infectie;

• Senzatie generala de rau marcata de o slabiciune puternica;

• Frisoane (scaderea puternica a temperaturii corpului), sau dimpotriva febra puternica.

In cazul unui stadiu de boala mai avansat, simptomelor descrise mai sus li se mai pot adauga:

• Confuzie, ameteala, sincopa urmata de hipotensiune;

• Respiratie rapida;

• Ritm cardiac rapid;

• Apatie, paloare a pielii.

Septicemia este divizata in trei stadii de boala: septicemie, septicemie severa si soc septic. Primul pas pe care il fac medicii in aflarea diagnosticului este: identificarea infectiei (determinarea agentilor patogeni din sange si efectuarea analizelor sanguine, pentru a stabili parametrii inflamatiei). Depistarea sindromului de raspuns inflamator septic (soc septic) se bazeaza pe prezenta a cel putin doua criterii:

• Temperatura corpului (mai mare de 38°C sau mai mica de 36°C);

• Accelerarea ritmului cardiac (mai mult de 100 de batai/ minut – tahicardie);

• Accelerarea ritmului respirator;

• Cresterea sau diminuarea importanta a globulelor albe in sange (leucocitoza sau leucopenie).

De asemenea, cedarea functiilor organelor poate semnala prezenta septicemiei:

• Modificari ale activitatii cerebrale, confuzie, agitatie, delir;

• Diminuarea semnificativa a numarului de celule sangvine in termen de 24 de ore, care nu este cauzata nici de o hemoragie si nici de o afectiune imunologica;

• Scaderea oxigenului din sange;

• Tulburari renale (insuficienta renala);

• Acidoza metabolica (producerea exagerata de acizi).

Tratamentul depinde de stadiul septicemiei si de agentul patogen care a declansat infectia. Cu cat infectia este tratata mai repede, cu atat sansele de supravietuire ale bolnavului sunt mai mari. In primul rand, tratamentul terapeutic este bazat pe antibiotice pentru a se elimina focarul infectios. In cazul in care, acesta nu da rezultate se poate recurge la masuri mai complicate:

• Transfuzie sangvina;

• Ventilatie artificiala;

• Alimentatie artificiala;

• Tratament al problemelor de coagulare a sangelui;

• Hemodializa in caz de tulburari grave ale rinichilor.

Complicatii

In absenta tratamentului si a supravegherii medicale, sansele de supravietuire ale unui bolnav de septicemie sunt mediocre. In general, intre 25-40% dintre pacienti decedeaza in timpul antibioterapiei si a ingrijirilor medicale de urgenta, cel mai adesea pentru ca au fost diagnosticati prea tarziu.

• Un sistem imunitar puternic si o terapie cu antibiotice adecvata pentru a stopa infectia, permite in foarte multe cazuri evitarea instalarii septicemiei;

• Eliminarea chirurgicala a focarului infectios, in cazurile in care este posibil.

Citeste mai mult:

• 10 trucuri pentru a evita propagarea germenilor patogeni

• Cum sa previi infectiile renale

• Cum sa-ti intaresti sistemul imunitar

• Micoza piciorului, o infectie contagioasa

• Spalatul mainilor, cea mai buna masura de prevenire a infectiilor

• Cum sa scapi de furuncul

• Cum tratezi un urcior