Narcisimul, iubirea de sine

Narcisimul este o dereglare a personalitatii, manifestata prin iubirea obsesiva a propriei persoane. A fi narcisist inseamna sa te adori, sa-ti placa sa te privesti in continuu, sa-ti iubesti trupul, uneori chiar sa te idolatrizezi. Este o boala care de foarte multe ori te face sa te izolezi, te impiedica sa traiesti in comunitate, sa relationezi cu alte persoane. Cei care sufera de aceasta afectiune psihica le place indeosebi sa se uite in oglinda pentru a-si vedea chipul, fara sa ii interese de reactiile persoanelor din jur. Denumirea vine de la Narcis care, vazandu-si reflexia fetei in apa, s-a indragostit de el insusi si nu a mai putut sa se indeparteze de acel loc. A fost transformat in floare – narcisa – care, in momentul infloririi, se inclina de parca s-ar privi in apa. Putin narcisism este indispensabil Dar, daca acest exces este daunator pentru sanatatea mentala , psihologii afirma ca putin narcisism este indispensabil, mai precis “narcisismul bun” cum il numesc specialistii. Este vorba despre doza de incredere in sine, necesara unei vieti armonioase. Din pacate sunt persoane care au tendinta de a se desconsidera, de a-si detesta corpul, de cele mai multe ori din cauza unor defecte fizice, si de a se judeca foarte aspru. In aceasta situatie poate ca multi se vor intreba: dar care este modalitatea in care trebuie sa te iubesti? Inainte de toate trebuie sa te apreciezi pentru cine esti, indiferent de trasaturile fizice sau de alte considerente, sa-ti accepti defectele si in acelasi timp sa fii constient de propriile calitati. Nu trebuie sa ai un barem de apreciere foarte ridicat, dar nici sa te multumesti cu putin. Un element foarte important care contribuie la aparitia narcisismului este: afectiunea parintilor. Parintii iubitori creeaza copilului un sentiment de siguranta, de acceptare a propriei persoane. Aceia care isi rasfata odrasla prea mult risca sa o transforme in Narcis, care nu va face decat sa se adore. De asemenea, parintii care nu ofera afectiune copiilor lor si care ii judeca mult prea aspru ii vor face sa devina persoane necomunicative, fara incredere in sine. In ceea ce priveste ultimele cazuri, este nevoie de terapie psihologica pentru a le construi pe de-o parte sentimentul de narcisism „bun”, iar de cealalta parte de a stii sa se aprecieze dupa propriile valori. Daca ai informatii noi despre aceasta afectiune psihosomatica, vino cu detalii. In ce moment crezi ca ar trebui sa se delimiteze narcisismul fata de increderea in sine?