Odiston, substanta pentru radiodiagnostic

Prospect Odiston, substanta pentru radiodiagnostic

Compozitie
Fiole continand: solutie apoasa a acidului N-N'-diacetil-3,5 -diamino-2,4,6-triiodbenzoic cu metilglucamina, in concentratie de 75%.
Substanta de contrast iodata, pentru explorarea radiologica a rinichiului si cailor urinare, a vaselor sanguine si a cavitatilor cordului.

Indicatii
Stabilite pe baza examenului clinic si de laborator: urografii, pielografii, cistografii; angiografii periferice (arterio- si flebografii), angiocardiografii.

Doze si mod de administrare
Testarea sensibilitatii la iod (obligatorie) se face dupa cum urmeaza: 1 ml din solutia iodata (incalzita in prealabil la temperatura corpului) se injecteaza lent intravenos si se asteapta 1-2 minute (injectarea se va face, obligatoriu, in prezenta medicului radiolog), dupa care, daca nu s-a inregistrat nici o reactie, se injecteaza toata cantitatea necesara pentru examenul respectiv. Viteza de injectare difera dupa scopul urmarit: 1-2 minute in urografiile obisnuite, 15 secunde pentru a obtine urografia minutata, 10-15 minute cand administrarea se face in perfuzie. La adulti sunt necesari pentru urografie, 30-40 ml din solutia de 75%, iar la copii 10-15 ml din aceeasi solutie. Preparatul se administreaza numai intravenos. Solutia de 75% se mai utilizeaza pentru angiografii periferice si angiocardiografii. Solutia 30% este indicata pentru uretrografii, uretrocistografii si pielografii.

Contraindicatii
Intoleranta la iod (in unitati specializate, dupa desensibilizare, nu mai constituie o contraindicatie). Insuficiente grave - cardiaca, hepatica, renala (examenul poate fi efectuat in unitati spitalicesti specializate). Adenom toxic tiroidian; mielom multiplu, discrazii sanguine.

Masuri de precautie
Substanta se va administra sub stricta supraveghere a medicului radiolog, dupa prealabila anamneza.

Reactii adverse
Reactiile de intoleranta sunt rare; data fiind insa severitatea unora dintre ele (bronhospasm, reactii anafilactoide, tulburari circulatorii acute), radiologul trebuie sa aiba la indemana: hidrocortizon hemisuccinat, oxigen, acid epsilon-aminocaproic, antihistaminice, parasimpatolitice si stimulante cardiocirculatorii. Reactiile de mica intensitate, mai frecvente sunt: greata, varsaturi, hipersalivatie, sughit, hiperemia fetei, parestezii, dureri pe traiectul venei si eruptii urticariene. Intrucat reactiile adverse par a fi mai frecvente la bolnavii anxiosi, agitati, se recomanda linistirea psihicului bolnavului prin persuasiune sau premedicarea lui cu sedative centrale de tip Romergan sau cu tranchilizante anxiolitice (Diazepam s. a.).