Prospect Icandra
Ce este Icandra si pentru ce se utilizeaza
Indicatii
Icandra este indicat in tratamentul diabetului zaharat de tip 2: - Icandra este indicat in tratamentul pacientilor adulti care nu pot obtine un control glicemic suficient la doza maxima tolerata de metformina administrata oral in monoterapie sau care sunt tratati deja cu o asociere de vildagliptin si metformina sub forma de comprimate separate.
- Icandra este indicat in combinatie cu o sulfoniluree (si anume terapie in combinatie tripla) ca terapie adjuvanta la regimul alimentar si exercitiile fizice la pacientii adulti, controlati necorespunzator cu metformina si o sulfoniluree.
- Icandra este indicat in terapie in combinatie tripla cu insulina ca terapie adjuvanta la regimul alimentar si exercitiile fizice pentru a imbunatati controlul glicemic la pacienti adulti cand utilizarea insulinei in doza stabila si metformina administrata in monoterapie nu asigura un control glicemic adecvat.
Mod de administrare
Doze Adulti cu functie renala normala (RFG ⥠90 ml/min) Pentru tratamentul hiperglicemiei doza de Icandra trebuie individualizata luand in considerare schema de tratament a pacientului, eficacitatea si tolerabilitatea, fara a depasi doza zilnica maxima recomandata de 100 mg vildagliptin. Tratamentul cu Icandra poate fi initiat fie cu un comprimat de 50 mg/850 mg, fie 50 mg/1000 mg de doua ori pe zi, un comprimat administrat dimineata si celalalt seara.
- Pentru pacientii controlati necorespunzator sub tratament cu doza maxima tolerata de metformina in monoterapie: Doza initiala de Icandra trebuie sa asigure vildagliptin 50 mg de doua ori pe zi (100 mg doza zilnica totala) plus doza de metformina deja administrata.
- Pentru pacientii care trec de la administrarea concomitenta de vildagliptin si metformin sub forma de comprimate separate: Administrarea Icandra trebuie initiata cu doza de vildagliptin si metformina deja administrata.
- Pentru pacientii controlati necorespunzator cu combinatia dintre metformina si o sulfoniluree: Dozele de Icandra trebuie sa asigure vildagliptin 50 mg de doua ori pe zi (100 mg doza zilnica totala) si o doza de metformina similara dozei deja administrate. Atunci cand Icandra se utilizeaza in asociere cu o sulfoniluree, poate fi avuta in vedere o doza mai mica de sulfoniluree pentru a reduce riscul aparitiei hipoglicemiei.
- Pentru pacientii controlati necorespunzator cu combinatia dintre insulina si doza maxima tolerata de metformina: Doza de Icandra trebuie sa asigure 50 mg de doua ori pe zi (100 mg doza zilnica totala) plus doza de metformina similara dozei deja administrate.
Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea vildagliptinei si metforminei ca tratament oral triplu in asociere cu o tiazolidindiona.
Grupurile speciale de pacienti Varstnici (⥠65 ani) Deoarece metformina se excreta pe cale renala, iar pacientii in varsta au tendinta de a avea functia renala diminuata, pacientilor in varsta care utilizeaza Icandra trebuie sa li se monitorizeze periodic functia renala.
Insuficienta renala RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului cu medicamente care contin metformina si cel putin anual dupa aceea. La pacientii cu risc crescut de evolutie ulterioara a insuficientei renale si la varstnici, functia renala trebuie evaluata mai frecvent, de exemplu o data la 3-6 luni.
Este de preferat ca doza zilnica maxima de metformina sa fie impartita in 2-3 doze pe zi. inainte de a lua in considerare initierea tratamentului cu metformina la pacientii cu RFG < 60 ml/min, trebuie evaluati factorii care pot creste riscul de acidoza lactica.
Daca nu este disponibila o concentratie adecvata de Icandra, in locul combinatiei in doza fixa trebuie utilizate monocomponentele individuale. GFR ml/min: 60-89; Metformina: Doza maxima zilnica este de 3000 mg. Poate fi avuta in vedere reducerea dozei in asociere cu diminuarea functiei renale; Vildagliptina: Fara ajustarea dozei.
GFR ml/min: 45-59; Metformina: Doza maxima zilnica este de 2000 mg. Doza initiala este de cel mult jumatate din doza maxima; Vildagliptina: Doza zilnica maxima este de 50 mg.
GFR ml/min: 30-44; Metformina: Doza maxima zilnica este de 1000 mg. Doza initiala este de cel mult jumatate din doza maxima; Vildagliptina: Doza zilnica maxima este de 50 mg.
GFR ml/min: <30; Metformina este contraindicata; Vildagliptina: Doza zilnica maxima este de 50 mg.
Insuficienta hepatica Icandra nu trebuie utilizat la pacienti cu insuficienta hepatica, inclusiv la pacientii cu valori pre-tratament ale alanin aminotransferazei (ALT) sau aspartat aminotransferazei (AST) > 3x limita superioara a valorii normale (LSVN).
Copii si adolescenti Icandra nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti (< 18 ani). Siguranta si eficacitatea Icandra la copii si adolescenti (< 18 ani) nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare Administrare orala. Administrarea Icandra cu sau imediat dupa consumul de alimente poate reduce simptomele gastro-intestinale asociate metforminei.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
- Hipersensibilitate la substantele active sau la oricare dintre excipienti. - Orice tip de acidoza metabolica acuta (de exemplu acidoza lactica, cetoacidoza diabetica) - Precoma diabetica - Insuficienta renala severa (RFG < 30 ml/min) - Conditii acute cu potential de alterare a functiei renale, cum sunt: - deshidratare, - infectie severa, - soc, - administrare intravasculara de substante de contrast iodate. - Boala acuta sau cronica care poate provoca hipoxie tisulara, cum este: - insuficienta cardiaca sau respiratorie.
Pacientii si/sau ingrijitorii acestora trebuie informati in privinta riscului de acidoza lactica. Acidoza lactica se caracterizeaza prin dispnee acidotica, dureri abdominale, crampe musculare, astenie si hipotermie urmata de coma. in caz de simptome suspectate, pacientul trebuie sa opreasca administrarea metforminei si sa solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigatiilor diagnostice de laborator indica o scadere a pH-ului sanguin (< 7,35), crestere a concentratiilor plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) si o crestere a deficitului anionic si a raportului lactat/piruvat.
Administrarea de substante de contrast iodate Administrarea intravasculara de substante de contrast iodate poate duce la nefropatie indusa de substanta de contrast, ceea ce determina acumularea de metformina si cresterea riscului de acidoza lactica. Administrarea metforminei trebuie intrerupta inainte de procedura de imagistica sau la momentul acesteia si nu trebuie reluata decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila.
Functia renala RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului si periodic dupa aceea. Metformina este contraindicata la pacientii cu RFG < 30 ml/min si administrarea acesteia trebuie intrerupta temporar in prezenta afectiunilor care influenteaza functia renala.
Insuficienta hepatica Pacientii cu insuficienta hepatica, inclusiv cei cu valori pre-tratament ale ALT sau AST > 3x LSVN nu trebuie tratati cu Icandra.
Monitorizarea enzimelor hepatice Au fost raportate rare cazuri de disfunctie hepatica (inclusiv hepatita) la vildagliptin. in aceste cazuri, pacientii au fost, in general, asimptomatici, fara sechele clinice si valorile testelor functiei hepatice (TFH) au revenit la normal dupa intreruperea tratamentului. TFH trebuie efectuate inainte de initierea tratamentului cu Icandra pentru a cunoaste valorile initiale ale pacientilor. In timpul tratamentului cu Icandra functia hepatica trebuie monitorizata la intervale de trei luni in primul an si periodic dupa aceea. Pacientii la care apar valori crescute ale transaminazelor trebuie monitorizati printr-o a doua evaluare a functiei hepatice pentru a confirma rezultatul si trebuie urmariti ulterior prin frecvente TFH pana la revenirea la normal a valorii(lor) crescute. In cazul in care persista o crestere a valorilor AST sau ALT de 3x LSVN sau mai mare, se recomanda intreruperea tratamentului cu Icandra. Pacientii care dezvolta icter sau alte semne sugestive de disfunctie hepatica trebuie sa intrerupa administrarea Icandra. Dupa renuntarea la tratamentul cu Icandra si normalizarea valorilor TFH, tratamentul cu Icandra nu trebuie reinitiat.
Boli cutanate In cadrul studiilor non-clinice toxicologice, la nivelul extremitatilor maimutelor, pentru vildagliptin s-a raportat aparitia de leziuni cutanate, incluzand pustule si ulceratii. Desi nu a fost observata o incidenta crescuta a leziunilor cutanate in studiile clinice, exista experienta limitata la pacientii cu complicatii cutanate diabetice. Cu toate acestea, au existat raportari dupa punerea pe piata privind aparitia leziunilor cutanate buloase si exfoliative. Astfel, in conduita de ingrijire a pacientului cu diabet zaharat, se recomanda monitorizarea bolilor cutanate, cum sunt pustulele sau ulceratia.
Pancreatita acuta Administrarea vildagliptin a fost asociata cu riscul aparitiei pancreatitei acute. Pacientii trebuie informati cu privire la simptomul caracteristic al pancreatitei acute. Daca se suspecteaza pancreatita, tratamentul cu tratamentul trebuie intrerupt; daca se confirma diagnosticul de pancreatita acuta, tratamentul cu vildagliptin nu trebuie reluat. Trebuie acordata atentie pacientilor cu antecedente de pancreatita acuta.
Hipoglicemie Se cunoaste ca administrarea de sulfoniluree cauzeaza hipoglicemie. La pacientii carora li se administreaza vildagliptina in asociere cu o sulfoniluree poate exista riscul aparitiei hipoglicemiei. Prin urmare, poate fi avuta in vedere o doza mai mica de sulfoniluree pentru a reduce riscul aparitiei hipoglicemiei.
Interventii chirurgicale Administrarea metforminei trebuie intrerupta la momentul interventiei chirurgicale, sub anestezie generala, spinala sau epidurala. Tratamentul poate fi reluat dupa cel putin 48 ore de la interventia chirurgicala sau la reinceperea hranirii pe cale orala si cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila.
Interactiuni medicamentoase
Nu au fost efectuate studii de interactiune pentru Icandra. Urmatoarele informatii reflecta datele disponibile referitoare la substantele active individuale.
Vildagliptin Vildagliptin are un potential mic de interactiuni cu medicamentele administrate concomitent. Deoarece vildagliptin nu este un substrat enzimatic al citocromului P (CYP) 450 si nu inhiba sau induce enzimele CYP 450, nu este probabila interactiunea acestuia cu substante active care sunt substraturi, inhibitori sau inductori ai acestor enzime.
Rezultatele studiilor clinice efectuate cu antidiabetice orale pioglitazona, metformina si gliburida in asociere cu vildagliptin nu au indicat interactiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic la populatia tinta.
Studiile de interactiune medicamentoasa cu digoxina (substrat P-glicoproteic) si warfarina (substrat CYP2C9) efectuate la subiecti sanatosi nu au indicat interactiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic dupa administrarea concomitenta de vildagliptin.
La subiectii sanatosi, au fost efectuate studii privind interactiunile cu amlodipina, ramipril, valsartan si simvastatina. in aceste studii, nu s-au observat interactiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic in urma administrarii concomitente cu vildagliptin. Oricum, acest lucru nu s-a observat la populatia tinta.
Administrarea concomitenta cu inhibitori ai ECA Poate aparea un risc crescut de aparitie a angioedemului la pacientii care utilizeaza concomitent inhibitori ai ECA.
Similar altor medicamente antidiabetice cu administrare orala, efectul vidagliptin de reducere a glicemiei poate fi redus de anumite substante active, incluzand tiazide, corticosteroizi, produsi tiroidieni si simpatomimetice.
Metformina
Asocieri nerecomandate Alcool etilic Intoxicatia cu alcool etilic se asociaza cu un risc crescut de acidoza lactica, mai ales in caz de repaus alimentar, malnutritie sau insuficienta hepatica. Substante de contrast iodate Administrarea metforminei trebuie intrerupta inainte de procedura de imagistica sau la momentul acesteia si nu trebuie reluata decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila.
Substante active cationice Substantele active cationice care sunt eliminate prin secretie tubulara renala (de exemplu, cimetidina) pot interactiona cu metformina prin competitie pentru sistemele obisnuite de transport tubular renal, determinand intarzieri in eliminarea metforminei, ceea ce poate creste riscul acidozei lactice. Un studiu la voluntari sanatosi a aratat ca cimetidina, administrata in doze de 400 mg de doua ori pe zi, a crescut expunerea sistemica de metformina (ASC) cu 50%. Prin urmare, trebuie avute in vedere monitorizarea atenta a controlului glicemic, ajustarea dozei in cadrul posologiei recomandate si modificari ale tratamentului diabetic atunci cand se administreaza concomitent medicamente cationice care se elimina prin secretie tubulara renala.
Asocieri care necesita precautii la utilizare
Unele medicamente pot avea efecte adverse asupra functiei renale, ceea ce poate creste riscul de acidoza lactica, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza (COX) II, inhibitori ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II si diuretice, in special diuretice de ansa. La initierea administrarii sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformina, este necesara monitorizarea atenta a functiei renale.
Glucocorticoizii, beta-2-agonistii si diureticele au o activitate hiperglicemica intrinseca. Pacientul trebuie informat si trebuie efectuata o monitorizare mai frecventa a glucozei sanguine, in special la inceputul tratamentului. Daca este necesar, este posibil ca doza de Icandra sa trebuiasca sa fie modificata in timpul tratamentului concomitent si la intreruperea acestuia.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot scadea concentratiile glucozei sanguine. Daca este necesar, doza medicamentului antihiperglicemic trebuie modificata in timpul tratamentului cu celalalt medicament si la intreruperea acestuia.
Sarcina si alaptarea
Sarcina Nu exista date adecvate privind utilizarea Icandra la femeile gravide. In cazul vildagliptin, studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere la doze mari. In cazul metforminei, studiile la animale nu au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere. Studiile la animale efectuate cu vildagliptin si metformina nu au indicat semne de teratogenitate, ci efecte fetotoxice la doze maternotoxice. Riscul potential pentru om este necunoscut. Icandra nu trebuie utilizat in timpul sarcinii.
Alaptarea Studiile la animale au evidentiat excretia in lapte atat a metforminei, cat si a vildagliptinului. Nu se cunoaste daca vildagliptin se excreta in laptele uman, dar metformina se excreta in laptele matern la om in cantitati mici. Datorita atat potentialului risc de hipoglicemie la nou-nascut asociat metforminei, cat si lipsei datelor la om referitoare la actiunea vildagliptinului, Icandra nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.
Fertilitatea Nu au fost efectuate studii pentru Icandra privind efectul asupra fertilitatii la om.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacientii care pot prezenta ameteala ca reactie adversa trebuie sa evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
Reactii adverse posibile
Nu au existat studii clinice terapeutice efectuate cu Icandra. Cu toate acestea, a fost demonstrata bioechivalenta Icandra cu vildagliptin si metformina administrate concomitent (vezi pct. 5.2). Datele prezentate aici se refera la administrarea concomitenta de vildagliptin si metformina, in care s-a adaugat vildagliptin la metformina. Nu au existat studii in care s-a adaugat metformina la vildagliptin.
Rezumatul profilului de siguranta Majoritatea reactiilor adverse au fost usoare si trecatoare si nu au necesitat intreruperea tratamentului. Nu s-a constatat nicio asociere intre reactiile adverse si varsta, etnie, durata de expunere sau doza zilnica.
S-au raportat rare cazuri de disfuctie hepatica (inclusiv hepatita) la vildagliptin. In aceste cazuri, pacientii au fost, in general, asimptomatici, fara sechele clinice si functia hepatica a revenit la normal dupa intreruperea tratamentului. In datele din studiile de monoterapie controlata si terapie adaugata cu durata de pana la 24 saptamani, incidenta cresterii valorii ALT sau AST > 3x LSVN (clasificata ca prezenta la cel putin 2 masuratori succesive sau la vizita finala din timpul tratamentului) a fost 0,2%, 0,3% si 0,2% pentru vidagliptin 50 mg o data pe zi, vildagliptin 50 mg de doua ori pe zi, respectiv toti comparatorii. Aceste cresteri ale valorilor transaminazelor au fost, in general, asimptomatice, non-progresive ca natura si neasociate cu colestaza sau icter.
S-au raportat cazuri rare de edem angioneurotic pentru vildagliptin, intr-un procent similar cu medicamentele de control. S-a raportat un procent mai mare de cazuri atunci cand vildagliptinul s-a administrat in asociere cu un inhibitor ECA. Majoritatea evenimentelor au fost usoare in severitate si au disparut pe parcursul continuarii tratamentului cu vildagliptin.
Lista reactiilor adverse prezentate sub forma de tabel Reactiile adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin in cadrul studiilor dublu-orb in monoterapie si ca tratamente adjuvante sunt enumerate mai jos, pe clase de aparate, sisteme si organe si dupa frecventa absoluta. Reactiile adverse prezentate in Tabelul 5 se bazeaza pe informatia disponibila din Rezumatul caracteristicilor produsului pentru metformina existent in UE. Frecventele sunt definite astfel: foarte frecvente (â¥1/10); frecvente (â¥1/100 si <1/10); mai putin frecvente (â¥1/1000 si <1/100); rare (â¥1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). in cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tabelul 1 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 100 mg zilnic ca tratament adjuvant la metformina, in comparatie cu placebo plus metformina, in cadrul studiilor dublu-orb (N=208).
Tulburari metabolice si de nutritie Frecvente: Hipoglicemie
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: Tremor Frecvente: Cefalee Frecvente: Ameteala Mai putin frecvente: Oboseala.
Tulburari gastro-intestinale Frecvente: Greata.
Descrierea reactiilor adverse selectate In studiile clinice controlate efectuate cu terapia asociata vildagliptin 100 mg zilnic plus metformina, nu s-a raportat intreruperea tratamentului din cauza reactiilor adverse nici in grupul de tratament cu vildagliptin 100 mg zilnic plus metformina, nici in grupul de tratament cu placebo plus metformina. In studiile clinice, incidenta hipoglicemiei a fost frecventa la pacientii tratati cu vildagliptin administrat in asociere cu metformina (1%) si mai putin frecventa la pacientii carora li s-a administrat placebo + metformina (0,4%). Nu s-au raportat evenimente hipoglicemice severe in grupurile tratate cu vildagliptin. in studiile clinice, greutatea nu s-a modificat fata de valorile initiale cand vildagliptin 100 mg pe zi a fost adaugat la metformina (+0,2 kg si -1,0 kg pentru vildagliptin, respectiv placebo).
Studiile clinice cu durata de peste 2 ani nu au evidentiat semnale suplimentare privind siguranta sau riscuri neprevazute cand administrarea de vildagliptin s-a adaugat administrarii de metformina.
Asocierea cu o sulfoniluree Tabelul 2 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 50 mg de doua ori pe zi in asociere cu metformina si o sulfoniluree (N=157).
Tulburari metabolice si de nutritie Frecvente: Hipoglicemie.
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: Ameteli, tremor.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Frecvente: Hiperhidroza.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Frecvente: Astenie.
Descrierea anumitor reactii adverse Nu au existat pacienti care sa se fi retras din cadrul studiului din cauza reactiilor adverse raportate in cadrul grupului in care s-a administrat tratament cu vildagliptin + metformina + glimepirida comparativ cu 0,6% in cadrul grupului in care s-a utilizat tratament cu placebo + metformina + glimepirida.
Incidenta hipoglicemiei a fost frecventa in ambele grupuri de tratament (5,1% pentru grupul in care s-a administrat vildagliptin + metformina + glimepirida comparativ cu 1,9% pentru grupul in care s-a utilizat placebo + metformina + glimepirida). A fost raportat un eveniment hipoglicemic sever in grupul in cadrul caruia s-a administrat vildagliptin.
La finalul studiului, efectul asupra greutatii corporale medii a fost neutru (+0,6 kg in cadrul grupului in care s-a administrat vildagliptin si -0,1 kg in grupul in care s-a utilizat placebo).
Asocierea cu insulina Tabelul 3 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptina 100 mg zilnic in asociere cu insulina (cu sau fara metformina) in cadrul unor studii dublu-orb (N=371).
Tulburari metabolice si de nutritie Frecvente: Concentratie scazuta de glucoza in sange.
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: Cefalee, frisoane.
Tulburari gastro-intestinale Frecvente: Greata, boala de reflux gastro-esofagian Mai putin frecvente: Diaree, flatulenta.
Descrierea anumitor reactii adverse In cadrul studiilor clinice controlate in care s-a utilizat vildagliptin 50 mg de doua ori pe zi in asociere cu insulina, cu sau fara administrarea concomitenta de metformina, incidenta totala a retragerilor din cauza reactiilor adverse a fost de 0,3% in cadrul grupului in care s-a administrat tratament cu vildagliptin si nu au existat retrageri in cadrul grupului in care s-a utilizat placebo.
Incidenta hipoglicemiei a fost similara in ambele grupuri de tratament (14,0% pentru grupul in care s-a administrat vildagliptin comparativ cu 16,4% pentru grupul in care s-a utilizat placebo). Doi pacienti au raportat evenimente hipoglicemice severe in grupul in cadrul caruia s-a administrat vildagliptin si sase pacienti in grupul in care s-a utilizat placebo.
La finalul studiului, efectul asupra greutatii corporale medii a fost neutru (+0,6 kg modificare fata de valoarea initiala in cadrul grupului in care s-a administrat vildagliptin si fara modificare a greutatii corporale in cadrul grupului in care s-a utilizat placebo).
Informatii suplimentare privind substantele active individuale din combinatia fixa
Vildagliptin Tabelul 4 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 100 mg zilnic ca monoterapie, in cadrul studiilor dublu-orb (N=1855).
Infectii si infestari Foarte rare: Infectii ale tractului respirator superior Foarte rare: Nazofaringite.
Tulburari metabolice si de nutritie Mai putin frecvente: Hipoglicemie.
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: Ameteala Mai putin frecvente: Cefalee.
Tulburari vasculare Mai putin frecvente: Edem periferic.
Tulburari gastro-intestinale Mai putin frecvente: Constipatie.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv Mai putin frecvente: Artralgie.
Descrierea reactiilor adverse selectate Incidenta totala a iesirilor din studiile controlate cu monoterapie datorita reactiilor adverse nu a fost mai mare la pacientii tratati cu vildagliptin in doze de 100 mg zilnic (0,3%), comparativ cu cei tratati cu placebo (0,6%) sau comparatori (0,5%).
Descrierea anumitor reactii adverse In cadrul studiilor clinice controlate in care s-a utilizat vildagliptin 50 mg de doua ori pe zi in asociere cu insulina, cu sau fara administrarea concomitenta de metformina, incidenta totala a retragerilor din cauza reactiilor adverse a fost de 0,3% in cadrul grupului in care s-a administrat tratament cu vildagliptin si nu au existat retrageri in cadrul grupului in care s-a utilizat placebo.
Incidenta hipoglicemiei a fost similara in ambele grupuri de tratament (14,0% pentru grupul in care s-a administrat vildagliptin comparativ cu 16,4% pentru grupul in care s-a utilizat placebo). Doi pacienti au raportat evenimente hipoglicemice severe in grupul in cadrul caruia s-a administrat vildagliptin si sase pacienti in grupul in care s-a utilizat placebo.
La finalul studiului, efectul asupra greutatii corporale medii a fost neutru (+0,6 kg modificare fata de valoarea initiala in cadrul grupului in care s-a administrat vildagliptin si fara modificare a greutatii corporale in cadrul grupului in care s-a utilizat placebo).
Informatii suplimentare privind substantele active individuale din combinatia fixa
Vildagliptin Tabelul 4 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptin 100 mg zilnic ca monoterapie, in cadrul studiilor dublu-orb (N=1855).
Infectii si infestari Foarte rare: Infectii ale tractului respirator superior Foarte rare: Nazofaringite.
Tulburari metabolice si de nutritie Mai putin frecvente: Hipoglicemie.
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: Ameteala Mai putin frecvente: Cefalee.
Tulburari vasculare Mai putin frecvente: Edem periferic. Tulburari gastro-intestinale Mai putin frecvente: Constipatie.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv Mai putin frecvente: Artralgie.
Descrierea reactiilor adverse selectate Incidenta totala a iesirilor din studiile controlate cu monoterapie datorita reactiilor adverse nu a fost mai mare la pacientii tratati cu vildagliptin in doze de 100 mg zilnic (0,3%), comparativ cu cei tratati cu placebo (0,6%) sau comparatori (0,5%).
In cadrul studiilor controlate comparative cu monoterapie, hipoglicemia a fost mai putin frecventa, raportata la 0,4% (7 din 1855) din pacientii tratati cu vildagliptin 100 mg zilnic fata de 0,2% (2 din 1082) din pacientii aflati in grupurile tratate cu un comparator activ sau placebo, fara semnalarea de evenimente grave sau severe.
In studiile clinice greutatea nu s-a modificat fata de valorile initiale cand vildagliptin 100 mg zilnic a fost administrat ca monoterapie (-0,3 kg si -1,3 kg pentru vildagliptin, respectiv placebo). Studiile clinice cu durata de pana la 2 ani nu au evidentiat semnale suplimentare privind siguranta sau riscuri neprevazute la administrarea de vildagliptin in monoterapie.
Metformina Tulburari metabolice si de nutritie Foarte rare: Diminuarea absorbtiei vitaminei B12 si acidoza lactica*.
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: Gust metalic.
Tulburari gastro-intestinale Foarte frecvente: Greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale si lipsa apetitului alimentar.
Tulburari hepatobiliare Foarte rare: Valori anormale ale testului functiei hepatice sau hepatita**.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Foarte rare: Reactii cutanate cum sunt eritem, prurit si urticarie.
*O diminuare a absorbtiei vitaminei B12 cu o scadere a concentratiilor plasmatice a fost observata foarte rar la pacienti tratati cu metformina pe termen lung. Se recomanda sa se tina seama de aceasta etiologie daca un pacient prezinta anemie megaloblastica.
**S-au raportat cazuri izolate de valori anormale ale testului functiei hepatice sau de hepatita, care au disparut la intreruperea tratamentului cu metformina.
Reactiile adverse gastro-intestinale apar mai frecvent in timpul initierii tratamentului si se rezolva spontan in cele mai multe cazuri. Pentru a le preveni se recomanda ca metformina sa fie luata in doua doze zilnice in timpul sau dupa mese. De asemenea, o crestere lenta a dozei poate imbunatati toleranta gastro-intestinala.
Experienta dupa punerea pe piata
Tulburari gastro-intestinale Cu frecventa necunoscuta: Pancreatita.
Tulburari hepatobiliare Cu frecventa necunoscuta: Hepatita (reversibila la oprirea administrarii medicamentului), rezultate anormale ale valorilor functiei hepatice (reversibile la oprirea administrarii medicamentului).
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv Cu frecventa necunoscuta: Mialgie.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Cu frecventa necunoscuta: Urticarie, leziuni cutanate exfoliative si buloase, inclusiv pemfigoid bulos. Este importanta raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Supradozaj
Nu sunt disponibile date referitoare la supradozajul cu Icandra.
Vildagliptin Informatiile privind supradozajul cu vildagliptin sunt limitate.
Simptome Informatiile privind simptomele probabile ale supradozajului cu vildagliptin au fost preluate dintr-un studiu de tolerabilitate la doze crescute realizat la subiecti sanatosi carora li s-a administrat vildagliptin timp de 10 zile. La doze de 400 mg, au existat trei cazuri de dureri musculare si cazuri individuale de parestezie usoara si trecatoare, febra, edem si o crestere temporara a valorilor lipazei. La doze de 600 mg, un subiect a prezentat edem la picioare si maini si cresteri ale valorilor creatin-fosfokinazei (CPK), AST, proteinei C-reactive (PCR) si ale valorilor mioglobinei. Alti trei subiecti au prezentat edem la nivelul picioarelor, cu parestezie in doua cazuri. Toate simptomele si valorile anormale ale analizelor de laborator au disparut fara tratament dupa intreruperea administrarii medicamentului din cadrul studiului.
Metformina Un supradozaj mare cu metformina (sau in cazul unui risc coexistent de acidoza lactica) poate produce acidoza lactica, care reprezinta o urgenta medicala si trebuie tratata in spital.
Tratament Cea mai eficace metoda de eliminare a metforminei este hemodializa. Cu toate acestea, vildagliptin nu poate fi eliminat prin hemodializa, desi principalul metabolit rezultat prin hidroliza (LAY 151) poate fi eliminat astfel. Se recomanda tratament de sustinere.
Informatii suplimentare
Compozitie
Icandra 50 mg/850 mg comprimate filmate Fiecare comprimat filmat contine vildagliptin 50 mg si clorhidrat de metformina 850 mg (echivalent cu metformina 660 mg). Icandra 50 mg/1000 mg comprimate filmate Fiecare comprimat filmat contine vildagliptin 50 mg si clorhidrat de metformina 1000 mg (echivalent cu metformina 780 mg).
Excipienti:
Nucleu Hidroxipropilceluloza Stearat de magneziu Film Hipromeloza Dioxid de titan (E 171) Oxid galben de fer (E 172) Macrogol 4000 TalcAmbalaj
Comprimat filmat.
Icandra 50 mg/850 mg comprimate filmate Comprimat filmat oval, de culoare galbena, cu margini rotunjite, inscriptionat cu âNVRâ pe o fata si âSEHâ pe cealalta.
Icandra 50 mg/1000 mg comprimate filmate Comprimat filmat oval, de culoare galben inchis, cu margini rotunjite, inscriptionat cu âNVRâ pe o fata si âFLOâ pe cealalta. Blister aluminiu/aluminiu (PA/Al/PVC/Al) Disponibil in cutii continand 10, 30, 60, 120, 180 sau 360 comprimate filmate si in ambalaje colective care contin 120 (2 ambalaje a 60), 180 (3 ambalaje a 60) sau 360 (6 ambalaje a 60) comprimate filmate.
Policlorotrifluoroetilen (PCTFE)/PVC/Al Disponibil in cutii continand 10, 30, 60, 120, 180 sau 360 comprimate filmate si in ambalaje colective care contin 120 (2 ambalaje a 60), 180 (3 ambalaje a 60) sau 360 (6 ambalaje a 60) comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj si concentratiile sa fie comercializate.
