Se cunosc urmatoarele virusuri hepatitice A, B, C, D, E, G si TT, dintre acestea deosebit de grave fiind infectiile cu virusurile hepatitice B, C si D.
Hepatita se manifesta prin icter, urina bruna, materii fecale decolorate, greata, varsaturi, febra, oboseala, diaree etc.
Virusul hepatitei B (HBV) se poate transmite prin sangele infectat, prin contact sexual neprotejat sau se poate transmite de la mama la fat. HBV este un ADN - virus de dimensiuni mici. O mare parte din persoanele infectate cu virusul hepatitei B elimina virusul din organism in mai putin de 6 luni. Cu toate acestea, o parte din persoanele infectate vor deveni purtatori cronici, putand dezvolta complicatii de tipul cirozei hepatice sau cancerului hepatic.
In cazul femeilor insarcinate, depistarea precoce a infectiilor este esentiala pentru evitarea transmiterii infectiilor la fat (transmiterea se face in special in cursul nasterii din cauza ruperii unor vase de sange, riscul de transmitere transplacentara fiind scazut). Din pacate, majoritatea nou-nascutilor infectati cu HBV vor prezenta simptome severe si vor dezvolta in viitor hepatita cronica.
Suspiciunea de hepatita B va conduce la necesitatea unor analize de laborator. In acest sens, se recomanda pentru inceput analize imunologice, in care se evidentiaza antigenii AgHBs - antigenul HB de suprafata (care indica cronicizarea infectiei in cazul persistentei sale peste 3 luni), AgHBe (indica gradul de replicare virala) si anticorpii Ac HBc. Ulterior, in special in cazul pacientilor cu hepatita B cronica, se recomanda ca testele imunologice sa fie urmate de tehnici de biologie moleculara, care detecteaza cantitatea de ADN viral (viremia) si care sunt foarte utile in indicarea directiei optime de tratament.
Aceste teste cantitative constau in detectarea ADN-HBV prin tehnica Real Time PCR din ser - reactie de polimerizare in lant cu detectie a produsului PCR in timp real, prin masurarea fluorescentei emise.
Ambele tipuri de analize se efectueaza in laboratorul nostru si va ofera informatii utile asupra gradului de replicare virala si indica evolutia favorabila sau
nefavorabila a bolii.
CITESTE SI:
Virusul hepatitei C (HCV) este transmis pe cale sangvina, prin contact direct cu sangele infectat, rar de la mama la fat. Materialul genetic este reprezentat de ARN.
In laboratorul nostru, diagnosticarea infectiei cu virusul hepatitic C se poate face atat imunologic prin detectarea anticorpilor specifici, cat si prin teste moleculare care detecteaza viremia (concentratia virala). In cazul hepatitei C, pentru a putea deosebi o infectie recenta de una mai veche si pentru stabilirea unui tratament adecvat, rezultatele serologice pozitive trebuie completate si cu teste cantitative de detectare a ARN-HCV. Riscul ca un pacient sa devina purtator cronic este foarte mare, putand dezvolta ulterior ciroza sau cancer hepatic.
Hepatita D (HDV) este obligatoriu asociata cu hepatita B (fie pacientul s-a infectat simultan cu ambele virusuri - coinfectie acuta, fie infectia cu HDV a urmat celei cu HBV - suprainfectie), simptomele bolii fiind mai severe decat in cazul hepatitei B.
Virusul hepatitic D contine ARN ca material genetic. Adesea, HDV poate supresa replicarea virusului hepatitei B, insa raportul dintre acestea se poate schimba in timp. Astfel, se impune monitorizarea atenta a pacientului cu coinfectie HBV & HDV, medicul alegand tratamentul adecvat pentru fiecare pacient pe baza analizelor de laborator.
Biolog Dr. Ecaterina Tataru
Genetic Lab, Bucuresti
Sursa foto: bloodcleanupspecialists.com
