Exista bolnavi care se cred morti, altii care incep brusc sa vorbeasca cu un alt accent, cat si pacienti care simt durerea in culori. Aceste persoane sufera din pacate de boli neurologice grave si foarte rar intalnite care le afecteaza in principal creierul.
Bolile neurologice sunt extrem de variate si produc modificari anormale la nivelul creierului, maduvei spinarii, nervilor periferici sau muschilor, antrenand tulburari motorii si cognitive, chiar psihiatrice. Aceste patologii sunt sinonime cu rupturile de la nivel familial si social. Cauzele bolilor neurologice raman in mare parte misterioase.
Iata cateva exemple de boli neurologice rare si foarte bizare:
Sindromul accentului strain
Persoanele afectate de aceasta maladie incep subit sa vorbeasca diferit, cu un accent strain – e cele mai multe ori dintr-o tara in care chiar nu au fost niciodata. Unul dintre cazurile cele mai cunoscute este cel al unei femei de origine norvegiana care a luat un accent german dupa ce a fost ranita printr-o explozie de obuz in anul 1941. Din aceasta cauza, femeia a fost banuita ca este spion.
Alte zeci de cazuri de acest gen au fost dezvaluite in intreaga lume. Pacientii sunt adesea acuzati ca disimuleaza boala, insa sindromul survine in general in urma unui accident vascular cerebral sau al unui traumatism cranian si poate fi cauzat de o leziune a centrului vorbirii care modifica viteza de elocutie, accentul si pronuntarea cuvintelor.
Sindromul Alice in Tara Minunilor
Aceasta tulburare neurologica face obiectele din jur, cat si anumite parti ale corpului bolnavului, sa para mai mici sau mai mari, mai apropiate sau mult indepartate fata de cum sunt ele in realitate. Originea bolii a ramas inca necunoscuta, insa poate aparea in caz de migrena, in urma unei crize de epilepsie, a unei tumori pe creier sau in urma administrarii de medicamente psihotrope.
Sindromul mainii straine
Persoanele care sufera de aceasta boala isi pierd controlul constient al unui membru, uneori din cauza unei deconexiuni intre cele doua emisfere ale creierului. Mana „straina” poate contracara miscarea celeilalte maini, de exemplu descheind o camasa pe care mana „sanatoasa” tocmai a incheiat-o sau aruncand tigara pe care tocmai ai aprins-o.
Sindromul Capgras
Aceasta tulburare, care poarta denumirea psihiatrului francez Joseph Capgras (1872-1950) care a descris aceasta boala in 1923, este convingerea deliranta a unui bolnav ca un prieten apropiat sau chiar unul dintre parinti este un impostor. Sindromul Capgras este descris ca fiind o deconexiune intre zonele cerebrale care recunosc fata si care inregistreaza reactiile emotionale. In jur de un sfert dintre persoanele afectate de dementa sufera intr-o oarecare masura de acest sindrom.
Exista de asemenea o forma de delir asemanator, sindromul Cotard, in care pacientul este convins ca este mort, ca se afla in descompunere si ca el nu mai exista. Un tratament bazat pe antidepresive si electroterapie poate da rezultate eficiente in acest caz.
Disfonia spasmodica
Disfonia spasmodica se poate explica pe scurt ca fiind incapacitatea de a vorbi normal, ci doar susotind sau cu o voce ragusita. Autorul benzilor desenate Dilbert, Scott Adams, este unul dintre cei 30 de mii de americani care sufera de aceasta boala, in care spasmele impiedica corzile vocale sa vibreze normal.
S-a observat ca aceasta tulburare dispare in momentul in care pacientul canta, recita versuri sau isi schimba registrul vocal. Se pare ca injectiile cu toxina botulinica efectuate in regiunea laringelui pot atenua spasmele, insa doar temporar. Scott Adams care canta in fiecare noapte cantecele pentru copii cu voce ridicata a reusit sa-si recupereze o buna parte din functiile vocale.
Sinestezia
Sinestezia este o forma de perceptie bruiata care se traduce printr-o combinare ciudata a simturilor, care il fac pe bolnav sa asocieze cifrele cu culorile, sunetele cu diverse gusturi sau alte senzatii. O persoana din 200 poate suferi de aceasta boala a „simturilor amestecate”, adesea chiar fara sa stie. S-a observat ca persoanele care sufera de sinestezie pot simti durerea in culori. Alte persoane pot „gusta” formele, in timp ce unii percep literele si cifrele in culori.
Pentru oamenii de specialitate, acest fenomen apare in urma unor conexiuni neuronale ale creierului, care duc la disturbarea barierelor care exista in mod normal intre simturi. Potrivit unei teorii emise de specialisti, majoritatea copiilor mici prezinta acest gen de conexiuni incrucisate, dar ca asocierile dispar progresiv pe masura ce cresc. Exista psihologi care sunt de parere ca aceste manifestari pot semnala afectiuni centrale neurologice sau alte afectiuni psihice, cum este schizofrenia. Pe de alta parte, sinestezia este o tulburare asociata cu creativitatea.
Sindromul saritorului
Reactiile provocate de o surpriza mare – tensiune musculara, cresterea frecventei cardiace si sentimentul de alerta – nu dureaza decat cateva secunde. Insa, in aceasta boala, observata pentru prima data in 1878 la canadienii francezi care isi exercitau meseria ca taietori de lemne in regiunea lacului Moosehead, din Maine, reactiile au fost extrem de amplificate.
Bolnavii sareau, se agitau, isi miscau membrele in toate directiile si reactionau la sunete bruste si tipete, la comenzile dure ale unei anumite persoane, chiar cu riscul de a se rani sau de a rani pe cineva. Aceasta patologie a fost de asemenea observata si la muncitorii din Siberia si Malaezia. Anumiti specialisti au gasit cauza acestei tulburari intr-o mutatie genetica care blocheaza eliberarea de glicina , un neurotransmitator inhibitor al sistemului nervos central.
Altii sunt de parere ca aceasta tulburare este legata mai degraba de factori psihologici decat neuronali si ca ea poate fi cauzata de un mecanism de aparare produs de conditia de a munci si de a trai in locuri inchise.
Sindromul Moebius
Sindromul Moebius este o boala genetica descrisa pentru prima data in 1884 de catre profesorul german Paul Iulius Möbius. Gena responsabila de aceasta maladie nu a fost inca identificata insa se pare ca ar avea legatura cu cromozomul 13.
Aceasta boala este caracterizata printr-o paralizie faciala: persoanele afectate de sindromul Moebius nu pot nici sa rada, nici sa-si incrunte sprancenele si adesea nu pot sa clipeasca sau sa-si miste ochii dintr-o parte in alta. In anumite cazuri, sindromula a fost asociat si cu probleme fizice: deformarea maxilarului, a limbii sau cu malformatii la nivelul membrelor (lipsa mainilor sau a palmelor, lipsa talpilor de la picioare).
Sursa foto : wallpaperez.net
