Rana pe col sau cervicita cronica este o inflamare a colului uterin si este cauzata de cauzata de un virus, o bacterie sau un parazit. Colul uterin este partea inferioara a uterului care se extinde cativa centimetri si in canalul vaginal, astfel rana pe col apare in urma contractarii unor boli cu transmitere sexuala.

Cauzele cervicitei

In general, rana pe col sau cervicita apare in urma unei infectii, alteori poate fi cauzata de o leziune sau de o iritatie (o reactie la anumite substante chimice a produselor de dus sau la contraceptive, sau chiar din cauza mentinerii pe o perioada mare de timp a tampoanelor interne).

Exista trei infectii comune cunoscute ca ar putea provoca rana pe colul uterin: chlamydia , gonoreea si tricomoniaza (trichomonas). Toate aceste afectiuni fac parte din categoria bolilor cu transmitere sexuala (BTS). De asemenea, cervicita poate fi cauzata de alti virusi precum herpes simplex, stresptococcus, enterococcus sau gardnerella.

Complicatiile unei rani pe colul uterin

Netratata, rana pe col poate crea probleme in ceea ce priveste conceperea unui copil sau nasterea unui fat sanatos. Din fericire insa, cervicita poate fi diagnosticata rapid de catre medic si tratata cu succes gratie medicamentelor si a procedurilor variate.

O rana pe col netratata te poate impiedica sa ramai insarcinata. Nu doar scurgerile vaginale anormale pot interfera cu abilitatea spermatozoizilor de a intra in canalul cervical, insa infectia poate sa afecteze ulterior si uterul, trompele si chiar ovarele.

O femeie insarcinata cu rana pe col poate avea probleme cu sarcina sau poate suferi o nastere prematura. De asemenea, gravida ii poate transmite infectia si bebelusului care poate fi afectat de o pneumonie severa, o infectie severa la nivelul ochilor si chiar orbire.

Simptomele cervicitei

O femeie care are o rana pe col poate sa aiba sau nu simptome. Pot fi considerate un prim simptom de boala secretiile vaginale abundente care apar imediat dupa terminarea menstruatiei.

Alte posibile semne de boala includ:

• sangerarile, mancarimile si iritatiile la nivelul organelor genitale externe;
• dureri in timpul actului sexual;
• senzatie de usturime in timpul urinarii;
• dureri usoare de spate.

Intr-o forma usoara de boala, simptomele pot trece neobservate. Insa, in cazuri severe de cervicita scurgerile vaginale pot fi insotite de un miros foarte neplacut, insotite de mancarimi puternice si de dureri abdominale intense. In cazul unei infectii grave, femeia bolnava poate avea febra sau stari de greata.

Cum se pune diagnosticul de „rana pe col”?

In ciuda faptului ca este o afectiune atat de intalnita, cervicita nu se poate diagnostica decat in urma unui consult ginecologic, pentru ca simptomele - daca acestea exista – pot fi foarte usor confundate cu cele ale unor afectiuni comune, cum este vaginita.

Diagnosticul de cervicita rezulta in urma unui consult medical mai amanuntit format din istoricul clinic medical al pacientei si examinarea pelviana, pentru a se vedea starea cervixului (colului uterin). Exista mai multe metode de examinare a colului uterin: tuseul vaginal, examenului citobacteriologic al secretiilor vaginale, testul Papanicolau, colposcopia (vizualizarea colului uterin cu un instrument optic), biopsia.

Tratamentul cervicitei

In conditiile in care medicul stabileste diagnosticul de cervicita cauzata de chlamydia, acesta va prescrie probabil un antibiotic cu spectru larg. Aceste antibiotice au rolul de a distruge bacteria care a provocat infectia.

Daca insa boala recidiveaza sau nu raspunde la tratament, medicul ginecolog iti poate recomanda o procedura mai complexa pentru a distruge celulele anormale de pe suprafata colului. Cea mai comuna procedura in acest sens este cauterizarea, crioterapia si tratamentul cu laser. Dupa acest tratament, celulele din tesuturile normale, care nu au fost implicate in terapie, se dezvolta in mod normal si inlocuiesc tesuturile afectate, distruse medical.

Cauterizarea poate provoca o durere moderata insa este inlocuita din ce in ce mai mult de tehnicile noi: crioterapia si laserul. Rata de suuces este similara in cazul acestor doua terapii. Totusi, laserul este recomandat in conditiile in care exista zone mari de tesut anormal. In general, recuperarea dureaza intre 6 si 8 saptamani.

Sursa foto: magazine.ayurvediccure.com