In Europa 30 de milioane de persoane sufera de astm , dintre care peste 6 milioane prezinta simptome severe. Astmul este o afectiune atat de frecvent intalnita, incat la prima impresie nu pare foarte grava, de aceea este adesea neglijata.

Astmul este insa o maladie destul de inselatoare, deoarece poate exarceba in timp extrem de scurt, daca bolnavul este supus unor factori declansatori. O exacerbare de astm este definita printr-o crestere, pe o perioada de 24 de ore, a manifestarilor astmatice in ciuda administrarii suplimentare a tratamentului.

• Un suflu diferit si mai greoi decat de obicei;
• Dificultate mai mare la vorbit si tuse ingreunata;
• Accelerarea ritmului respirator cu mai mult de 30 de inspiratii pe minut la adult si 40-50 de respiratii la un copil (in jur de sase ani);
• Jena respiratorie in pozitie alungita;
• Agitatie mare, chiar delir;
• Aparitia sudorii;
• Culoare violacee a tegumentelor.

Factorii declansatori ai crizei de astm

Cauzele unei astfel de intensificari a crizelor de astm sunt in general infectiile virale sau expunerile alergenice. Exacerbarile sunt mai frecvente la pacientii care nu au fost cercetati medical corespunzator. In general, aceste intensificari ale astmului apar de aproximativ 12 ori pe an si sunt calificate severe in peste 25 % dintre cazuri. 

In afara de infectiile respiratorii, factorii favorizanti ai crizelor de astm sunt:

• astm instabil, in urma unui consum prea mare de bronhodilatatoare cu actiune de scurta durata. Un consum de bronhodilatatoare cu actiune rapida superioara de trei ori pe saptamana semnaleaza un astm rau controlat;
• sevraj recent cu corticoizi pe cale orala;
• se constata cresterea frecventei si a gravitatii crizelor de astm daca tratamentele utilizate sunt mai putin eficiente;
• riscurile de astm grav este mai mare daca este vorba de un copil mai mic de 4 ani sau de un adolescent;
• alergie multipla;
• obtructia bronsica;
• persoana prezinta tulburari sociale sau psihologice;
• anumite alimente care ii irita gatul;
• administrarea unei anestezii;
• existenta stresului in viata bolnavului;
• prezenta unui virus la o persoana atopica (persoana sensibilizata la anumiti alergeni precum praf, polen, mucegai etc);
• sensibilizarea prin factori agresivi cum este tutunul.

Metode de prevenire a crizelor de astm

De-a lungul timpului, tratamentul astmului s-a rezumat doar la tratamentul din timpul crizelor. In prezent, decat sa tratezi cazual, este posibil sa tratezi intr-un mod preventiv astfel incat sa eviti instalarea crizelor. Este important insa de facut diferenta intre tratamentul crizei si tratamentul de fond.

Tratamentul crizei se bazeaza pe faptul ca in momentul unei crize de astm, bronhiile sunt deschise si respiratia este imbunatatita. In cazul unui astm persistent, tratamentul de fond trebuie administrat in fiecare zi, chiar si in absenta simptomelor, pentru a controla astmul si evita crizele.

Aceasta masura de tratament preventiv permite reducerea numarului de crize, dar de asemenea diminuarea sentimentului de neliniste si ameliorarea calitatii vietii a persoanelor astmatice.

Este important ca bolnavul sa poata:

• Identifica factorii declansatori ai crizelor pentru a le evita;
• Sa cunoasca efectele medicamentelor si sa ia regulat tratamentul de fond;
• Sa-si administreze un tratament preventiv in situatii de risc (utilizarea unui bronhodilatator cu actiune rapida si de scurta durata inainte de efectuarea unui exercitiu fizic);
• Identifice primele semne de criza si sa se trateze cat mai rapid posibil;
• Sa evalueze imediat starea respiratorie in caz de agravare a simptomelor si sa contacteze medicul fara intarziere.

Cum procedezi cand o persoana are o criza de astm

• Desfa-i hainele (cravata, nasturii de la gat, fularul ect) astfel incat sa-i facilitezi respiratia;
• Daca victima are medicamente la ea, verifica aceste lucru. Daca este necesar pune-le eventual in mana acestuia, sa nu fie nevoit sa si le caute singur in geanta;
• Daca persoana bolnava nu poate sa vorbeasca, iar buzele s-au invinetit iar pulsul s-a accelerat, alerteaza serviciile medicale de urgenta;
• Ajuta victima sa se aseze pe un scaun, intr-un loc bine aerisit. Aceasta pozitie in care bolnavul sta asezat si sprijinit cu spatele de un perete, de exemplu, ii permite persoanei sa se destinda si sa-si elibereze caile aeriene.