Aglomeratie , toata lumea este nervoasa , nu mai avem loc pe trotuare . Eu ma grabesc, prietenul meu mai mult alearga decat merge si o multime de oameni inainteaza in forta ca o armata si nu am nici o sansa sa ma strecor decent printre ei. Ajung la trecerea de pietoni de la Unirea. Aici puhoi de oameni care ma imbrancesc, florarese care ma sufoca. Incerc sa imi fac si eu loc sa traversez si in neatentia si graba mea am o senzatie ciudata. Langa mine, un domn cam inalt ce-i drept, e calm. Nu se zbate sa traverseze, isi pastreaza o tinuta demna si parca ii saluta pe cei din jurul lui. Nu vreau sa fiu indiscret si ma uit la el pe furis, doar cu coada ochiului. Vad ca are in mana un ziar pe care scria cu litere de o schioapa: “Ziua in care nu zambesti este o zi pierduta!”. Ma trezesc brusc din agitatia impusa parca de tot ce ma inconjoara si il privesc cu mai multa atentie. Vroiam chiar sa ii spun ceva de genul:”Domnule, cat este de adevarat ce scrie in acest ziar, daca am fi cu totii constienti de acest lucru, probabil ca am fi la fel de relaxati ca dumneavoastra”. Dar surpriza…langa maine nu era un om in carne si oase, era o statuie cu un zambet larg si pritenos. Apoi am inteles ca era o modalitate prin care Blend-a-Med reusise sa aduca zambetul si pe fata mea. Zilnic cand merg pe strazi ma uit dupa ”domnul Blend-a-med” care ma saluta zambitor in fiecare dimineata la fel de prietenos si am de fiecare data curiozitatea de a citi in ziarul sau cat de important este sa zambesti. Se pare ca uneori e bine sa ni se reaminteasca.