Orice persoana care ajunge sa se imbolnaveasca are anumite asteptari personale, care difera in functie de afectiunea. Sa intelegem un bolnav este primul pas in vindecarea lui, deoarece boala apare atunci cand ne asteptam mai puțin, iar confuzia si nevoia de intelegere sunt primele stari care inunda mintea unui pacient.
In opinia cunoscutului psiholog Lenke Iuhos, schimbarile radicale provoaca nevoi, demonstrate prin comportamentul bolnavului, iar orice confruntare cu o situatie stresanta provoaca un sir de asteptari personale, care difera in functie de perceptia bolii de catre pacient.
“Comportamentul specific bolnavului are o forma adaptabila, cu elemente care chiar descriu asumarea rolului de bolnav. Altfel spus, persoana bolnava se adapteaza la circumstantele induse de perioada de criza. Atitudinea celor din jur - specialistii, familia, prietenii - poate ameliora sau, de ce nu, agrava starea psiho-emotionala a bolnavului, care se observa imediat in comportamente mici, poate chiar neobservabile; insa aici porneste ideea sustinerii unui bolnav, iar sfatul meu este sa–i acordam atentie sporita”, explica psihologul Lenke Iuhos.
Care sunt principalele nevoi ale unui bolnav?
1. De a fi informat!
“Simptomele, modificarile substantiale in stilul de viata cer raspunsuri la unele intrebari formulate in starea de suferinta: De ce eu?, Ce se intampla?, Cum pot sa ma vindec? Este o nevoie, care daca e indeplinita reduce starea de negare. Bolnavul poate primi si chiar interioriza informatii despre diagnostic, tabloul bolii, tratament, evolutie, posibilitatile de recuperare, poate intelege multiplele consecinte. Informatiile primite imbracate pozitiv cresc optimismul persoanei, ceea ce ii da un motiv in plus in lupta cu boala”, declara Lenke Iuhos.
2. De a fi inteles!
“Pacientul poate simti deseori ca nu e inteles, ca ceilalti se distanteaza. Boala nu e usor de inteles de persoanele din jur. E drept ca oamenii nu inteleg de multe ori ce se intampla in viata lor, daramite sa mai inteleaga si pe altii. Orice situatie neinteleasa are o greutate, dar nu e scuza ca o persoana sa nu se comporte empatic cu un bolnav. Dispunem de capacitatea de a ne pune in situatii traite de semeni, este un sentiment inaltator, chiar divin; este vorba de empatie. Nu e greu sa ne alegem comportamentul, sa alegem cuvintele in discutiile cu bolnavii, fara sa-i invinovatim de starea lor de sanatate”, este de parere psihologul Lenke Iuhos.
3. De a fi respectat!
Respectul e cerut in starea de disconfort. Aparitia starii de neputinta și schimbarea rolului impus de boala pot naste sentimentul de inferioritate, care prin lipsa de respect poate alimenta in profunzime starea emotionala a pacientului. Respectul fata de boala sa, un sir de comportamente care sa simta ca cel din jur ii acorda atentie activa, sunt gesturi care ii dau curaj unui pacient, continua psihologul.
4. De a se simti mai putin anxios!
“Anxietatea provocata de boala este deranjanta, poate duce la dezvoltarea negarilor in reusita recuperarii. Starea de anxietate declansata poate fi redusa foarte usor ascultand dorintele bolnavului: doreste sa fie vizitat de cineva, doreste sa aiba un confort fizic placut, haine curate, alimente etc. Anxietatea este un raspuns emotional la boala inainte de diagnostic, neliniste provocata de necunoasterea procedurilor medicale, emotii disfunctionale legate de evolutia bolii”, explica specialistul.
5. De a avea control!
“Lipsa de control strica autonomia personala. Neputinta in “nu stiu” sau “cum va fi” poate dezvolta depresie prin pierderea independentei. In acest caz, e preferabil sa nu lovim in bolnav cu cuvinte aruncate haotic. Cuvinte precum “Stai si odihneste-te, ai nevoie de multa odihna, noi suntem alaturi” – sunt cuvintele mult asteptate de o persoana bolnava. Pacientul cauta intelegere, nu isi doreste sa se simte inferior, ofera-i controlul, fa-l sa se simta puternic”, declara psihologul Lenke Iuhos.
6. De a-si pastra demnitatea!
“Demnitatea alimenteaza starea de bine. Boala schimba multe aspecte in viata, sentimentul de neajutorare alimentat de cei din jurul bolnavului poate fi interpretat gresit de pacient. Acesta va reactiona cu furie la prezenta unor persoane, la modificari aduse in protocolul medical, la vorbe cu multe conotatii. in rolul de bolnav apare si depersonalizarea, ruptura de viata de dinainte, tipic in mediul spitalicesc, totul e nedrept pentru el. in astfel de cazuri e bine sa se stie de aceasta confruntare personala, sa se actioneze prin asistare, suport pozitiv, crescand imaginea de sine a pacientului. Cunosterea nevoilor unui bolnav reduce timpul de recuperare, costurile suplimentare, faciliteaza adaptarea persoanei la boala”, explica psihologul Lenke Iuhos.
Dupa boala…
Daca lupta cu boala se termina cu bine, incepe o noua etapa a vieții: recuperarea. Cu siguranta multe nu vor mai fi ca inainte, deci prin urmare, este foarte important ca pacientul sa se straduiasca sa-si iubeasca viata; sa traiasca constient avand in vedere recomandarea medicului, sa desfașoare activitați care sunt cu adevarat legate de prezent. Cel mai important lucru este acela de fi ocupat cu viata in mod placut, deoarece este cel mai bun instrument impotriva anxietaților și temerilor, conchide psihologul Lenke Iuhos.
Sursa foto: unsplash.com
