atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp. Durata sa este de aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor. De cele mai multe ori, exista un eveniment declansator in care persoana chiar traieste o experienta extrem de neplacuta. Fie ca este vorba despre un episod de sufocare, a unei hiperexcitabilitati (dupa consumarea a trei cesti cu cafea), a unei zile toride in care functiile corpului au luat-o razna si inima bate ca nebuna, fie de o sperietura zdravana legata de un accident, acest prim episod de panica este apoi "reprodus" de atacurile ulterioare. De fapt, persoana ajunge sa "invete" cum ar trebui sa traiasca frica extrema si nu face nimic altceva decat isi monitorizeaza corpul pentru a anticipa cand urmeaza sa survina urmatoarea criza. In principiu, cu cat spaima persoanei este mai mare, cu atat are sansa sa resimta mai multe simptome care ii confirma ca ceva nu este in regula. Atacurile de panica sunt deseori urmate de agorafobie , teama de spatii largi. Dintr-o perspectiva a evolutiei, teama este justificata din moment ce, acum mii de ani, spatiile deschise reprezentau posibilitatea atacurilor de animale. In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele simptome, care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute :

• batai puternice/neregulate/rapide ale inimii

• senzatie de dificultate/incapacitate de a respira

• senzatie de sufocare

• durere sau disconfort toracic

• transpiratii

• tremuraturi localizate ale muschilor

• greata abdominala

• ameteli

• senzatie de instabilitate

• senzatie de lesin

• senzatie de irealitate, modificarea perceptiei propriei persoane

• frica de a-si pierde controlul, a innebuni

• frica de a muri

• furnicaturi

• frisoane sau valuri de caldura

Atacul de panica nu este o afectiune rara. Multi oameni traiesc de-a lungul vietii un episod important de atac de panica , care poate dura luni, ani sau zeci de ani si care de multe ori poate fi invalidant. Cu toate acestea, inceputul tulburarii este intotdeauna insotit de senzatia subiectiva a persoanei ca este singura si ca traieste o experienta neobisnuita si extrem de penibila, care nu va fi inteleasa de altii. Printre lucrurile care cauzeaza atacurile, cele importante sunt evenimentele majore din viata unei persoane, precum casatoria sau nasterea unui copil, stresul sever, o dispozitie genetica, tulburari hormonale sau antecedente de trauma emotionala. Atacurile de panica sunt neasteptate, venind brusc, fara avertisment sau fara vreun motiv anume, petrecandu-se repetat. Legatura intre stress si atacurile de panica a fost dovedita stiintific. Teoretic orice persoana are un prag dincolo de care stress-ul poate declansa un atac de panica dar el este diferit de la individ la individ. Partea creierului unde se petrece atacul este una primitiva, menita pentru supravietuire si nu pentru rezolvarea situatiilor complexe. Nu partea rationala a creierului gestioneaza situatiile de criza, ci cea irationala. Gestionarea unui atac de panica de unul singur este relativ simpla. Daca o persoana a fost diagnosticata cu aceste simptome, unele tehnici pot opri atacul. Primul pas este relaxarea muschilor, constientizarea tensiunii, urmata de incordarea si relaxarea repetata muschilor. Urmeaza incetinirea ritmului haotic de respiratie , respirand ca si cum ai sufla o lumanare. Plasarea mainilor pe stomac pentru a simti ritmul respiratiei este recomandata.